SUB LUNĂ
Luna plină lumina totul cu o blândețe care nu se poate descrie în cuvinte. Nu era rece, ci caldă, ca o mângâiere peste obraji. Cerul, deși acoperit pe alocuri de nori, lăsa loc razelor să se strecoare și să se joace cu umbrele copacilor goi. Totul părea o scenă tăcută, în care natura își spunea povestea fără glas.
Cabana din depărtare avea ferestrele luminate. O lumină galbenă, tremurată, care promitea ceai cald, lemne trosnind în sobă și liniște. Era ca un adăpost pentru gânduri timide. În jurul ei, copacii stăteau drepți, ca niște paznici ai naturii.
Pârâul înghețat reflecta cerul, iar zăpada strălucea sub lună ca o pânză de vis. Mă simțeam mic, dar în același timp parte din ceva mare, dintr-un tablou abstract. Doar de privit. Doar de simțit.
— Uite ce frumos e, am șoptit eu, ca să nu tulbur liniștea.
Ea, a zâmbit. Nu a spus nimic. Și era de ajuns.
Mihail TĂNASE
Despre autor
Ziarul Mara 62 vizualizări 08-12-2025, 14:00:18