BISERICA „SFÂNTUL NICOLAE” DIN ROȘIORI DE VEDE – O FILĂ DE ISTORIE PIERDUTĂ
Localitatea Roșiori de Vede, din județul Teleorman, este atestată documentar pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIV-lea. Mențiunea apare în Jurnalul de călătorie redactat în limba germană de pelerinii Peter Sparnau și Ulrich von Tennstad, care, în anul 1385 – pe vremea domniei lui Radu, tatăl lui Mircea cel Bătrân – treceau prin Țara Românească după un pelerinaj la Ierusalim. Intrând în țară pe la Zimnicea, aceștia notează în scrierile lor localitățile prin care trec, printre care și Roșiori de Vede, menționat sub numele de Russenart.
Până la începutul secolului al XVII-lea, moșia Ruşii de Vede a făcut parte din domeniul domnesc. În anul 1768, un hrisov domnesc închină cea mai mare parte din vatra orașului și întreaga moșie Mănăstirii „Sf. Spiridon Nou” din București. Documentele din secolele XVII-XVIII devin mai numeroase, oferind detalii despre importanța așezării. Istoria Țării Românești, editată de frații Tunusli în 1774, menționează că în județul Teleorman exista un singur oraș – Ruşii de Vede – și că acesta avea două biserici. În aceeași perioadă, generalul rus de origine germană Friedrich Wilhelm von Bawr, în memoriile sale publicate la Frankfurt-Leipzig, precizează că localitatea – numită de el Ruschi Saveda – era capitala județului și dispunea de patru biserici. O hartă austriacă din 1790 confirmă aceste date, prezentând orașul (Ruschvede) cu trei străzi principale, 300 de case și patru biserici.
Una dintre aceste lăcașuri de cult era Biserica „Sf. Nicolae”, aflată la marginea de sud-est a orașului, pe actuala stradă Depărăţeanu, în vechea vatră a Roșiorilor de Vede. Conform pisaniei – astăzi pierdută – biserica a fost ridicată în 1780 de către pan biv vel Ion și pan Radu Butculescu, fiind pictată în 1800 prin osteneala biv treti vistier Marin Butculescu, „în zilele Măriei Sale prea înaltul nostru domn Ioan Alexandru Constandin Moruz voievod, fiind mitropolit prea Sfinţia Sa Kiriu Kir Dosithei“.
Până în anul 1961, din biserică se mai păstrau doar zidurile, lipsite de tencuială și acoperiș, cu urme de pictură vizibile doar în zona altarului și pronaosului. În anii ’80, lăcașul a fost demantelat complet, pierzându-se definitiv unul dintre cele mai vechi monumente de cult ale orașului.
Astăzi, Biserica „Sf. Nicolae” rămâne doar în amintirea documentelor istorice și a celor care au apucat să o vadă, ca un simbol al patrimoniului dispărut al Teleormanului.
BISERICASFÂNTULNICOLAEROȘIORIISTORIEPIERDUTĂ
Teleormanul Nou 740 vizualizări 03-08-2025, 22:06:02